Întrebări frecvente

Un proces de pulverizare termica ce foloseste ca sursa de caldura un arc electric format intre doua sarme consumabile.

Divizarea materialului topit in particule fine

Orice material pe care se aplica o depunere prin pulverizare termica.

O metoda de curatare si asperizare a suprafetei unei piese prin suflare cu un jet energic de aer si abraziv.

Un invelis primar de material (sau o acoperire primara) care imbunatateste aderenta urmatoarei depuneri.

Forta care tine acoperirea pe materialul de baza (substrat).

Interfata dintre o depunere prin pulverizare termica si substrat.

O varianta a procesului de pulverizare termica in flacara in care materialul de pulverizat are forma de tija ceramica (un tub din plastic umplut cu pulbere ceramica).

Este un amestec fizic de ceramice si metale; exemple: alumina si nichel sau zirconiu si nichel.

Acoperirea unui material cu altul.

Un compozit laminar format dintr-un metal cu un metal sau cu o compozitie chimica diferita, aplicat pe una sau pe doua parti.

O depunere pe un substrat.

Un termen non-standard pentru densitatea stratului depus prin pulverizare.

Raportul procentual dintre greutatea depunerii realizata prin pulverizare si greutatea de material pulverizat.

Greutatea de material depusa in unitatea de timp.

Raportul procentual dintre greutatea depunerii realizata prin pulverizare si greutatea de material pulverizat.

Greutatea de material depusa in unitatea de timp.

Proces de pulverizare termica in care explozia controlata a unui amestec de gaz carburant si oxigen este folosita pentru a topi, pulveriza si propulsa metalul pe substratul de lucru.

Pulverizare termica in care o flacara oxi-gaz este sursa de caldura pentru topirea particulelor de material, atomizarea si propulsia particulelor pe substratul de lucru.

Gaze precum acetilena, gaz natural, hidrogen, propan, si alti combustibili gazosi sau lichizi folositi de obicei pentru combustie cu oxigen.

O acoperire realizata prin pulverizare termica care ulterior este incalzita la peste 1000ºC pentru a realiza o legatura metalurgica cu substratul.

Topirea acoperiri in scopul realizarii legaturii metalurgice cu substratul.

O depunere prin pulverizare termica formata din materiale mixte in straturi succesive care isi schimba compozitia progresiv de la materialul constituent al substratului la materialul depunerii pulverizate.

Realizarea unei acoperiri superficiale dure pe substratul de lucru.

Viteza ridicata oxigen-combustibil/Viteza ridicata aer-combustibil. Un proces de pulverizare cu flacara la viteza foarte mare.

Aderenta unei depuneri prin pulverizare termica la o suprafata rugoasa prin mecanismul de ancorare de particule.

O flacara oxi-gaz cu efect de oxidare (oxigen in exces).

Un proces de pulverizare termica in care un arc electric netransferat este folosit ca sursa de caldura pentru ionizeaza unui gaz sau amestec de gaze pentru formarea plasmei. Jetul de plasma format topeste si propulseaza materialul de acoperire pe substratul de lucru.

Material prelucrat in particule fin divizate. Cand sunt amestecate explicit pentru pulverizarea termica, pulberea are o anumita granulatie, de obicei mai fina de 120 mesh (125 microni). Pulberea fina se considera cea avand particule mai mici de 325 mesh (44 microni).

Procesului de pulverizare termica in care materialul sub forma de pulbere este depus in flacara de combustie. Vezi pulverizarea cu flacara.

Un termen nestandardizat pentru pulverizarea materialului sub forma de pulbere.

O anvelopa gazoasa (gaze inerte) sau vidata care inconjoara reperul ce urmeaza a fi pulverizata termic.

Aliajele care depuse pe substrat, fuzioneaza cu el cand sunt incalzite pana la punctul lor de topire, fara aplicarea unui flux extern aditional. Aceste aliaje contin agenti de flux precum borul sau siliciul, sau ambele.

Un gaz protector utilizat pentru a preveni sau minimiza contaminarea atmosferica. Vezi atmosfera protectoare.

O singura particula pulverizata foarte plata.

O racire extrem de rapida, efectele putand fi observate in depunerile prin pulverizare termica ce duc la formarea de faze metastabile si la o microstructura amorfa.

Orice material asupra caruia se aplica o depunere prin pulverizare termica.

Un grup de procese in care particule metalice sau nemetalice fin dispersate sunt depuse pe un substrat sub forma de topitura sau semitopitura, pentru a forma o acoperire. Materialul care se pulverizeaza poate fi sub forma de pulbere, sau sarma. Vezi pulverizarea cu arc electric, pulverizarea cu flacara si pulverizarea cu plasma.

Tensiunea ce rezulta dintr-o distributie neuniforma a temperaturii.

Proces de pulverizare termica in care materialul de aport este sub forma de sarma. Vezi pulverizarea cu flacara.

Stiinta care studiaza si ofera solutii pentru procesele de frecare, uzura si ungere.

O clasa de acoperiri ceramice, pe baza de oxid de ziconiu stabilizat cu oxid de ytriu sau alti oxizi, folosite pentru protectia termica a substratului. Aceste tipuri de acoperiri au un coeficient de transfer termic foarte scazut.

O uzura datorata frecarii.

Desfacerea in straturi a unei acoperiri.

Electrodul mentinut la un potential electric pozitiv.

Electrodul mentinut la un potential electric negativ.

O descarcare electrica luminoasa ce strabate spatiul dintre doi electrozi.

Un gaz neutru dpdv electric, puternic ionizat compus din electroni, ioni si particule neutre. A patra stare de agregare a materiei.

Un dispozitiv pentru protejarea suprafetei unui substrat impotriva efectelor de suflare sau aderenta in timpul unei depuneri.

Indepartarea unsorii si uleiului de pe o suprafata. Se face prin scufundarea partilor ce urmeaza a fi curatate in solventi organici lichizi sau prin condensare de vapori solventi.

Indepartarea materialului datorita interactiunii mecanice cu un fluid, un fluid multicomponent sau particule solide.

Un test pentru evaluare rezistentei stratului la penetrare de la o sarcina. Suprafata este asezata sub o incarcatura definita si se masoara adancimea sau aria de penetrare.

O legatura produsa chimic sau prin difuzie intre acoperire si substrat.

Pierderea de electroni a unui element intr-o reactie chimica.

Bombardarea suprafetei unui reper cu sfere din otel sau ceramica. Produce o tensiune compresiva reziduala in stratul superficial care imbunatateste rezistenta la oboseala si coroziune.

Cercetari facute independent in Japonia si Belgia au aratat ca o acoperire prin pulverizare cu aliaj de zinc continand 15-17% aluminiu ofera o protectie foarte buna impotriva coroziunii. Aliajul produce o acoperire in doua faze. Exista o faza bogata in zinc care protejeaza galvanic si o faza cu aluminiu care pasivizeaza si actioneaza mai mult ca o bariera impotriva oxidarii.

Durata de functionare fara intretinere a unei acoperiri metalizate cu un aliaj neprotejat (nevopsit) de zinc si aluminiu este de 25-40 de ani. Folosirea unei ermetizari si unei vopsele peste stratul metalizat poate extinde durata de folosire cu inca 15-20 de ani.

Acoperirile cu grosime de 80 si 150 µm de aluminiu pe otel expuse la Centrul LaQue (Kure Beach, Carolina de Nord), timp de 34 ani, nu au prezentat urme de coroziune. Bethlehem Steel Corporation a expus probe de otel acoperit cu Al/Zn la diferite distante de ocean. Probele aflate la 25 m de ocean au ruginit dupa 15 ani de expunere, cele aflate la 250 m dupa 25 ani. Institutul Norvegian pentru cercetarea aerului a expus la stropi de apa marina, probe din otel acoperit cu un strat de 160µm aluminiu. Dupa 14,5 ani urmele de rugina aparute erau nesemnificative. Cercetatorii rusi sustin ca un strat cu grosime de 120 µm Al depus pe otel, asigura o protectie pentru 25 ani in apa sarata, iar un strat de 150 µm Zn/Al, asigura o protectie pentru 40 ani intr-un mediu umed. SINTEF Norvegia a determina rata de corodare a unui strat de Al sau Al cu 5% Mg depus pe otel in apa de mare naturala. Rezultatele au aratat ca anual stratul se diminueaza cu 2-3 µm, deci o acoperire cu grosime de 200 µm asigura o protectie, in mediu marin, pentru 60 ani.

Densitatea metalelor pulverizate este de 85-95% din densitatea sarmei care este pulverizata. Reducerea densitatii se datoreaza in special porozitatii caracteristice a metalizarilor.

Aplicarea de acoperiri prin pulverizare termica arata economii considerabile fata de acoperirile conventionale. Sistemele de acoperiri multiple necesita timpi de uscare intre fiecare acoperire, si timpi de tratare inainte ca partile sa poata fi manevrate fara deteriorare. Fiecare proces difera prin costuri, flexibilitatea materialelor si performanta acoperirii. Fiind totusi o tehnologie de tratare a suprafetei, pulverizarea termica este compatibila cu majoritatea materialelor, este ieftina, rapida si poate produce acoperiri protectoare relativ de groase.